Până unde poate merge nepăsarea? România se află pe marginea prăpastiei, iar amânarea închiderii centralelor pe lignit de la Turceni și Craiova ar putea costa țara până la 100 de milioane de euro din PNRR. Aceasta nu este o simplă statistică; e o realitate care ne afectează viitorul.
Premierul interimar Ilie Bolojan a tras un semnal de alarmă vineri, explicând cum ne îndreptăm spre o pierdere colosală, care se adaugă celor 700 de milioane de euro deja pierduți din cauza neadoptării legii salarizării în sistemul public. E o minge de fotbal care ne lovește pe toți, iar cine va plăti prețul? Noi, cetățenii!
„Vom pierde niște bani pe două componente”, a declarat Bolojan. Deci, nu doar cărbunele este problema; și reformele întârziate ne pun într-o lumină proastă. Decizia de a amâna închiderea centralelor nu este doar o alegere tehnică, ci o reacție la o realitate socială, un gest de salvare pentru locuitorii Craiovei, care riscă să rămână fără căldură iarna aceasta.
„Am ratat proiectele timp de cinci ani de zile”, a continuat premierul. Aceasta nu este doar o problemă de buget, ci o criză de leadership. Timp de cinci ani, promisiunile au fost doar vorbe goale, iar acum ne confruntăm cu realitatea dură a unei infrastructuri învechite și a unei economii slabe.
În plus, România ar putea pierde fonduri pentru proiecte incomplete, cu implicații directe asupra viitorului nostru economic. Proiectele de autostrăzi, care acum au fost mutate pe împrumuturi, ne vor costa dublu, deoarece trebuie să ne împrumutăm la dobânzi mult mai mari.
Bolojan a subliniat că sunt două categorii de pierderi: granturi și zona de împrumuturi. Am pierdut nu doar bani, ci și încrederea cetățenilor în capacitatea noastră de a gestiona resursele. Este o lecție dură, dar, mai presus de toate, este un semnal de alarmă.
Realitatea este că, din cauza unor politici defectuoase și a unei lipse de responsabilitate, România se îndreaptă spre o criză economică profundă. Este timpul să ne trezim și să acționăm. Fiecare zi de întârziere ne costă scump.