Salariile parlamentarilor români vor crește substanțial de la 1 ianuarie, ajungând la aproape 7.300 de euro brut lunar (36.450 lei). Această majorare, direct legată de creșterea salariului minim pe economie, ridică întrebări legate de raportul muncă-recompensă în contextul unui program de lucru controversat.
Președinții comisiilor permanente vor încasa peste 7.850 euro brut lunar, în timp ce liderii grupurilor parlamentare vor primi peste 8.000 euro. Președinții Senatului și Camerei Deputaților se vor apropia de veniturile președintelui României, care are un salariu brut de aproape 9.700 de euro. Premierul va primi, de asemenea, un salariu consistent, similar cu al șefilor celor două Camere.
Aceste cifre impresionante contrastează cu afirmațiile unor foști parlamentari, precum Adriana Saftoiu, care susține că programul de lucru este extrem de redus, nedepășind 10 ore pe săptămână. „Se lucrează maximum 10 ore pe săptămână. Luni, de la 16-18. Marți, comisii care pot dura maxim 4 ore. Miercuri, de la 10-12, apoi vot final, încă o oră. Cei mai mulți vin la votul final ca e cu cartelă și se vede”, a declarat Saftoiu.
Fosta deputată PNL critică dur sistemul, considerându-l „rusinos” și „sugător de bani”. Ea denunță „munca în teritoriu” ca fiind, de fapt, implicată în „smenuri”, exprimându-și dezamăgirea față de lipsa de inițiativă a partidelor politice în a reduce cheltuielile publice și a promova o transparență reală.
„Parlamentul pare cea mai inutilă și cea mai sugătoare de bani din tot ce avem. PSD, PNL, USR, AUR s-au complacut în acest miraj al timpului pierdut pe bani grei. Plus bani de la buget pe care îi iau de la stat, ca partide parlamentare. Și dacă îmi spuneți „munca în teritoriu”, e și mai rușinos. Pentru că în teritoriu vă ocupați de smenuri. Mie îmi e jenă că trebuie să votăm cam aceiași oameni la Parlament”, a subliniat Saftoiu. Declaratiile sale pun sub semnul intrebarii eficienta si justificarea acestor salarii substantiale in contextul unei munci cu un volum de timp limitat.
Creșterea salariilor parlamentarilor, în contextul angajamentului României de a reduce cheltuielile publice din 2025, ridică semne de întrebare majore cu privire la prioritățile guvernării și responsabilitatea față de resursele publice.