Jocul Geopolitic după Căderea lui Assad: Cine Controlează Siria?

Viitorul Siriei după Assad: Un tablou complex

Dorința sirienilor de a-și trasa propriul curs politic, liber de interferențe externe, după plecarea lui Bashar al-Assad, se confruntă cu o realitate geopolitică complexă și imprevizibilă. Ambițiile multor țări vecine, deja implantate în țară, riscă să anuleze aspirațiile poporului sirian, avertizează experții, conform CBC.

Turcia: Un jucător dominant

Turcia se așteaptă să joace un rol principal în viitorul Siriei, grație prezenței militare semnificative în nordul țării. Controlând teritorii precum Afrin și zone rurale din jurul Alepului, Ankara creează un tampon împotriva grupurilor kurde și își consolidează influența politică. Analistii sugerează că, deși Turcia ar putea susține o Sirie descentralizată, retragerea completă a influenței sale este puțin probabilă, interesele strategice rămânând strâns legate de viitorul Siriei. Prezența forțelor kurde, considerate de Turcia ca o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), reprezintă principala preocupare pentru Ankara.

Relația complicată dintre SUA, aliați NATO cu Turcia, și forțele kurde siriene, colaboratori în lupta împotriva Statului Islamic, adaugă o altă strat de complexitate. Turcia, cu o prezență militară masivă și legături puternice cu Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o alianță rebelă islamistă cu control semnificativ asupra Siriei, se poziționează strategic pentru a beneficia de înlăturarea regimului Assad. Influența Turciei va fi indiscutabilă, având în vedere sprijinul acordat unor grupuri rebele, granița extinsă cu Siria și prezența sa militară activă.

Iranul și Rusia: De la sprijin la supraviețuire?

Înfrângerea lui Assad, sprijinit de Iran, reprezintă o lovitură semnificativă pentru Teheran, aflat deja într-o poziție strategică vulnerabilă după atacurile israeliene asupra proxysilor săi, Hamas și Hezbollah. Pierderea Siriei ca rampă de lansare a influenței iraniene în Mediterană este incontestabilă, însă experții susțin că Iranul își va menține probabil o prezență, prin intermediul milițiilor șiiite siriene, care au consolidat diviziunile sectare în țară.

Deși Iranul a anunțat disponibilitatea de a discuta cu un guvern interimar, se remarcă o reticență în ceea ce privește retragerea completă. Iranul, având o experiență în menținerea influenței în state fracturate, poate găsi modalități de a-și păstra o poziție, chiar și într-o Sirie post-Assad. O eventuală instabilitate, o scenă asemănătoare cu cea din Libia, ar fi, de asemenea, un scenariu pe care Iranul îl poate gestiona, menținând o influență indirectă.

Rusia, deși nu este un vecin regional, a jucat un rol cheie în sprijinirea regimului Assad, atât militar, cât și diplomatic. Menținerea influenței rusești ar putea trece prin negocieri pentru baze militare, asigurând o prezență pe termen lung în Siria. O posibilitate de reducere a influenței rusești și iraniene constă în acceptarea Occidentului a unui nou regim, chiar dacă acesta ar include HTS, în schimbul unei diminuări a prezenței acestor doi actori geopolitici majori.

Israel: Securitate și control

După căderea lui Assad, Israelul a intensificat atacurile aeriene în Siria, avansând într-o zonă tampon de 400 de kilometri pătrați, stabilită de ONU după războiul din 1973. Aceste acțiuni, care au vizat infrastructura militară siriană, sunt justificate de Israel prin nevoia de a preveni răspândirea instabilității. Intrarea în zona tampon, deși ilegală conform acordurilor ONU, este considerată temporară de autoritățile israeliene.

Israelul sprijină, de asemenea, unele grupuri rebele din sudul Siriei pentru a menține o zonă tampon și pentru a împiedica forțele ostile să opereze lângă Înălțimile Golan. Prioritatea principală a Israelului este prevenirea utilizării Siriei ca platformă pentru Hezbollah. Strategia israeliană se bazează pe „stabilirea de fapte pe teren”, anticipând posibile acorduri între rebeli și Iran/Hezbollah, și monitorizând construcția unui eventual nou stat sirian.

Un viitor incert

Viitorul Siriei este un puzzle complex, cu mulți actori geopolitici cu interese conflictuale. Dorința sirienilor de autodeterminare se confruntă cu o realitate dură, marcată de ambițiile țărilor vecine și de jocurile de putere internaționale. Rezultatul va depinde de un complex de factori, inclusiv de echilibrul de putere regional, de negocierile internaționale și de capacitatea sirienilor de a-și uni forțele într-un proiect național comun.