Terminalul GNL de la Constanța: abandonat, dar nu uitat

Proiectul unui terminal de gaz natural lichefiat (GNL) la Constanța, odată promovat ca o soluție pentru securitatea energetică a României, a fost abandonat. În timp ce Europa și-a redus dependența de gazul rusesc prin importuri masive de GNL în porturile mari, România a ales o cale diferită.

Visul AGRI

Proiectul AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector) promitea să aducă gaz azer din zăcământul Shah Deniz. Planul includea transportul acestuia prin conducte până în Georgia, unde ar fi fost lichefiat. De acolo, vasele ar fi traversat Marea Neagră până la Constanța, unde gazul ar fi fost regazificat și introdus în rețeaua națională, cu opțiunea de livrare către piețele europene.

Eugenia Gusilov, expert în energie, a explicat pentru Antena3.ro că proiectul nu aducea avantaje reale, în ciuda investițiilor majore: ‘Distanța este prea mică. Terminalele GNL sunt viabile pentru accesul oceanic, nu pentru transport intern pe Marea Neagră.’

Speranța Neptun Deep

Se așteaptă ca anul 2026 să fie provocator pentru România, înainte ca gazul din zăcământul Neptun Deep să intre în producție. Gusilov subliniază că, din 2027, România va scăpa de vulnerabilitatea energetică datorită acestui zăcământ și nu va mai depinde de piețele internaționale volatile.

Există un singur scenariu care ar putea afecta acest echilibru: extinderea conflictului militar, cu impact asupra infrastructurii energetice. Cu toate acestea, dacă platformele offshore nu sunt afectate, riscurile pentru România rămân minime.

Conform Convenției ONU asupra Dreptului Mării (UNCLOS), o zonă economică exclusivă (ZEE) se întinde pe 200 de mile marine de la coastă, oferind drepturi exclusive asupra resurselor naturale, dar nu suveranitate deplină. Navele altor state pot naviga sau pescui în aceste ape, însă România își păstrează drepturile asupra resurselor sale de gaz.