Magia Constanței: Între istorie și mare

Pășind în Dobrogea, simt cum mă transform, asemenea unui personaj legendar sub clar de lună. De îndată ce trec podul de la Cernavodă, devin unul cu acest loc. Constanța, orașul copilăriei mele, îmi colorează viața de câte ori revin aici. Drumul către portul turistic Tomis, alături de grandiosul Cazinou, este unic în lume.

Am ajuns din nou, iar emoția e aceeași. Privind casele vechi, fie ele ruine sau renovări ale trecutului, Tomisul prinde viață. Străduțele vechi, pline de povești, sunt martorii unei istorii vibrante. Poate că Ovidiu nu mai este aici fizic, dar poezia lui continuă să inspire fiecare colț al acestui oraș.

Marea, chiar și în ianuarie, rămâne o prezență impresionantă, curată și liniștită. Prima dată când am văzut-o, la șapte ani, m-am lipit de balustrada ce separă uscatul de infinit. Astăzi, fiul meu face la fel. Stăm împreună, zâmbind marii care ne cunoaște de atâția ani.

După o plimbare printre ruine și străzi încărcate de istorie, m-am oprit într-un pub. Atmosfera caldă și multiculturală ne-a întâmpinat cu discuții în engleză, franceză și greacă. Constanța îmi este un refugiu constant, primindu-mă de fiecare dată cu brațele deschise.