Scena politică românească se confruntă cu o criză profundă, marcată de prăbușirea dramatică a PNL și PSD în urma alegerilor prezidențiale. Rezultatele dezastruoase, care au exclus ambii candidați ai marilor partide din turul doi, au declanșat un adevărat cutremur politic, aducând în prim-plan amenințarea crescândă a partidelor ultranacionaliste și pro-ruse.
Profesorul Sergiu Miscoiu, personalitate academică decorată de Franța pentru contribuția sa în domeniul populismului, radicalismului și extremismului, oferă o analiză incisivă a situației. Experiența sa vastă la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și UBB Cluj îi conferă o perspectivă unică asupra fenomenului politic contemporan, evidențiind pericolul reprezentat de ascensiunea unor figuri precum Diana Șoșoacă și Cătălin Georgescu.
PSD și PNL se află în cel mai dificil moment din istoria lor post-1990. Pierderea categorică la prezidențiale a generat un șoc major, în special pentru PSD, care a trecut de la dominanța politică la un scor sub 20%. PNL, deși pregătit într-o oarecare măsură pentru o înfrângere, a suferit și el o scădere dramatică, cu Nicolae Ciucă obținând un rezultat inferior celui al lui Radu Campeanu din 1990. Această situație nu înseamnă neapărat sfârșitul celor două partide, însă necesită reforme urgente și adaptări strategice.
Profesorul Miscoiu subliniază importanța reformelor interne pentru PNL și PSD. Ilie Bolojan, noul lider al PNL, are sarcina dificilă de a implementa reforme îndrăznețe pentru a contracara declinul partidului. Un scor sub 15% la alegerile parlamentare ar putea declanșa o hemoragie de membri, similară celei din PSD. De asemenea, PSD se confruntă cu o luptă internă între o veche gardă și un grup de reformiști reuniți în jurul lui Victor Negrescu, care militează pentru o transformare profundă a partidului într-un partid social-democrat european.
Partidul AUR pierde teren în favoarea SOS și a noii formațiuni politice propuse de Cătălin Georgescu (POT). Ascensiunea acestor partide radicale, alături de consolidarea influenței Dianei Șoșoacă, prezintă o amenințare gravă pentru stabilitatea politică a României. Este posibil să avem trei partide extremiste în Parlament, ceea ce va îngreuna formarea unei majorități pro-europene și ar putea duce la un traseism parlamentar precoce.
PNL și PSD pot rezista pe termen scurt datorită infrastructurii solide și numărului mare de membri. PSD are un avantaj semnificativ în ceea ce privește numărul de membri și aleși locali, dar riscă să-și diminueze influența. PNL, deși a mai trecut prin perioade de criză, are și el o bază solidă, deși mai mică, care ar putea să îi permită să-și mențină o anumită prezență pe scena politică.
Situația este complexă și pentru USR. Susținerea Elenei Lasconi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale a mobilizat electoratul USR și a atras voturi de la PNL. Însă, succesul acestei strategii la alegerile parlamentare este incert. USR se confruntă cu o dilemă: să colaboreze cu PSD și PNL pentru a forma un cordon sanitar împotriva partidelor radicale sau să rămână fidelă principiilor sale, riscând izolarea politică.
Decizia PSD cu privire la susținerea unui candidat în turul doi al prezidențialelor va fi decisivă, generând nemulțumiri interne, indiferent de opțiunea aleasă. Susținerea Elenei Lasconi ar putea duce la o frondă internă, cu voturi pentru Cătălin Georgescu. În schimb, susținerea lui Georgescu ar dezamăgi reformiștii din PSD.
Profesorul Miscoiu consideră că o mare coalitie este singura soluție pentru a stopa avansul partidelor pro-ruse. Un calcul aritmetic simplu arată că partidele radicale ar putea obține peste 40% din voturi, făcând extrem de dificilă formarea unui guvern pro-european fără o colaborare amplă între PNL, PSD, USR și UDMR. Chiar și o variantă de guvernare USR-PNL-UDMR, cu sprijinul condiționat al PSD din Parlament, ar fi o soluție suboptimă. Doar o coalitie vastă poate asigura stabilitatea României și poate proteja țara de influența crescândă a Moscovei.
Profesorul Miscoiu evidențiază faptul că Marea Coaliție din 2020 a fost o greșeală strategică care a permis partidelor extremiste să-și consolideze pozițiile. Existența unui partid mare în opoziție ar fi fost mult mai benefică, oferind o alternativă clară și combătând mai eficient ascensiunea extremismului. Acum, situația impune formarea unui cordon sanitar pentru a apăra valorile europene și integrarea euroatlantică a României.
Viitorul politicii românești este incert, dar analiza profesorului Miscoiu evidențiază gravitatea situației și necesitatea unor decizii rapide și strategice pentru a evita un scenariu politic extrem de periculos. Reformele interne ale PNL și PSD, alături de o mare coalitie, reprezintă singura șansă de a proteja viitorul democratic și pro-european al României. Cu o combinație de analiză perspicace și optimism prudent, țara poate face față acestei provocări, asigurând stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.