Întoarcerea acasă: Visul românilor din diaspora și obstacolele pe drum

Un exod masiv, un dor tainic, o întoarcere complicată – acestea sunt coordonatele realității românilor din diaspora. Majoritatea academicienilor români din străinătate își doresc să se întoarcă în țară pentru a contribui la dezvoltarea educației și cercetării. Mulți dintre ei chiar fac acest pas, dar se lovesc de o realitate dură, un capitalism extrem de agresiv, care le îngreunează integrarea.

Visul de a se întoarce acasă, măcar la bătrânețe, este comun multor români de peste hotare. Dar ce înseamnă, de fapt, „acasă” pentru acești oameni și cum ar putea ei contribui la țară, având în vedere succesul pe care l-au obținut în străinătate? „Weekend Adevărul” a explorat aceste întrebări, purtând discuții cu personalități marcante din diaspora, printre care: antropologul Monica Heintz (cu studii la Oxford și Cambridge), Diaspora Civica Berlin (prin vocea Ioanei Dragoș, vicepreședinte), fizicianul Cristian Presura (inventator al primului ceas care măsoară pulsul sportivilor cu senzori optici), economistul Sebastian Buhai (cercetător la Swedish Institute for Social Research și Centre pour la Recherche Économique et ses Applications), neurobiologul și geneticianul Liviu Aron (cercetător la Universitatea Harvard) și medicul Radu Lupescu (președintele Asociației medicilor din clinica Rhéna din Strasbourg, decorat de președintele Franței).

„Prapastia” dintre cei plecați și cei rămași este, în opinia multora, o problemă mai degrabă de mentalitate. Comunicarea inter-individuală, vizitele reciproce și o informare de masă de calitate sunt esențiale, subliniază Monica Heintz. De asemenea, eliminarea discriminării dintre posesorii de pașapoarte cu domiciliu în țară și cei cu domiciliu în străinătate ar fi o măsură benefică.

Cristian Presura evidențiază importanța schimbării de mentalitate. Diaspora nu este o „fugă” de acasă, ci o căutare a unei vieți mai bune. Creșterea nivelului de trai în România ar încuraja mai puțini oameni să plece și, odată cu trecerea anilor, mulți s-ar putea întoarce. El subliniază faptul că diaspora este un atu al României, nu doar prin banii trimiși acasă, ci și prin cunoștințele acumulate în străinătate.

Diaspora Civica Berlin (DCB) consideră că diferențele dintre românii din diaspora și cei din țară s-au diminuat semnificativ în ultimii ani. Problema principală constă în percepțiile reciproce eronate. O finanțare din partea statului român pentru programe de schimb cultural ar putea reduce discrepanța dintre percepție și realitate, susține DCB.

Liviu Aron accentuează importanța comunicării, atât la nivel familial, cât și prin intermediul unor noi strategii de comunicare, cum ar fi conținut digital dedicat diasporei în mai multe limbi sau o televiziune în limba română pentru diaspora.

Radu Lupescu consideră că există multă necunoaștere sau dezinformare cu privire la țările occidentale. Politicienii ar trebui să promoveze mai clar aspectele pozitive ale României, fără a le contrazice valorile europene.

Întoarcerea în România: dorință, planuri, realități

Monica Heintz se vede întorcându-se doar după pensie, când interesele științifice o vor aduce înapoi. Cristian Presura își dorește să se întoarcă pentru sentimentul de „acasă” și să activeze în educație. DCB afirmă că majoritatea membrilor nu planifică întoarcerea, fiind integrați în societatea din țara gazdă. Liviu Aron își dorește să se întoarcă anual și eventual după pensionare, poate pentru a preda la o universitate românească. Radu Lupescu nu are un plan concret, dar participă la proiecte în România. Sebastian Buhai pune întrebarea invers: „Dar voi, cei din țară, doriți să ne vedeți întorși?”

ONG-urile diasporei: punte de legătură, dar și obstacole birocratice

Monica Heintz nu a fost implicată în ONG-uri legate de identitatea românească. Cristian Presura evidențiază rolul unor ONG-uri în comunitățile românești din străinătate, dar și birocrația excesivă a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

DCB subliniază formalismul și birocrația excesivă în relația cu statul român, dar recunoaște și excepții pozitive, cum ar fi colaborarea cu Administrația Fondului Cultural Național. Există numeroase ONG-uri în Germania, atât românești, cât și germane, care ajută comunitatea română, inclusiv rețeaua Biblioteca Prichindeilor.

Liviu Aron nu cunoaște multe ONG-uri românești din SUA, în timp ce Radu Lupescu menționează impactul individual al multor români din Franța asupra opiniei francezilor despre România.

Diferențe între sectoarele din diaspora și România

Monica Heintz observă că sectorul academic din România este mai formal și mai dependent de evaluări și clasamente, fiind afectat de un capitalism academic mai agresiv decât în vestul Europei. Cristian Presura remarcă diferențele dintre cercetarea privată din Olanda (de vârf mondial) și cea din România (mai axată pe dezvoltare și cu o finanțare mult mai redusă). DCB nu observă diferențe majore în societatea civilă, în timp ce Liviu Aron evidențiază progresul, dar și nevoia de strategii concrete pentru dezvoltarea științifică și academică în România.

Radu Lupescu subliniază diferențele mari dintre sistemul medical românesc și cel francez. Sebastian Buhai consideră diferențele dintre realitatea din țară și idealul din străinătate ca fiind enorme și greu de recuperat în viitorul apropiat.

Concluzie: Întoarcerea românilor din diaspora este un proces complex, influențat de factori economici, sociali și de mentalitate. Crearea unui climat favorabil în țară, o comunicare eficientă și o colaborare mai strânsă între statul român și comunitățile românești din străinătate sunt esențiale pentru a facilita acest proces.