Ciuma Neagră: Cum a supraviețuit și s-a adaptat timp de 400 de ani

Credeai că Ciuma Neagră s-a stins în 1353? Gândește-te din nou! Un nou studiu arată că această bacterie mortală a revenit în Europa timp de aproape patru secole, aducând cu ea noi tulpini și focare devastatoare.

Cercetătorii au analizat genomurile bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen responsabil pentru ciumă, corelându-le cu date istorice și arheologice. A fost un efort monumental, reconstruind 26 de genomuri din 11 situri arheologice din Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția. Folosind metode avansate de datare cu radiocarbon și cronologii genetice, au reușit să ofere o imagine clară asupra evoluției acestei boli fatale.

„Am reușit să îmbunătățim intervalele de datare pentru multe probe, asociindu-le cu anumite valuri ale ciumei”, spune Philip Slavin, istoric la Universitatea din Stirling. Aceasta înseamnă că știm acum când și unde a lovit ciuma, și de ce a fost atât de greu de stăpânit.

Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost diversificarea liniilor genetice ale Yersinia pestis între 1450 și 1500. Această perioadă a fost marcată de formarea de noi rezervoare ale bolii în rândul rozătoarelor, care au ajutat bacteria să supraviețuiască și să reapară în populațiile umane. Dovezile sugerează chiar introduceri repetate ale ciumei în Estonia încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Cercetătorii au găsit conexiuni între evoluția bacteriei și evenimente istorice majore, cum ar fi Marea Secetă a Renașterii, care a coincis cu diversificarea liniilor de Yersinia pestis. Schimbările de mediu au forțat rozătoarele să se apropie de așezările umane, facilitând astfel transmiterea bolii. De asemenea, războaiele din Europa, precum Războiul de Treizeci de Ani și Marele Război Nordic, au fost catalizatori pentru răspândirea infecției.

„Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește pe căile parcurse de trupe și populații strămutate”, afirmă Christiana Scheib, geneticiană de la Universitatea din Tartu. Așadar, ce înseamnă toate acestea pentru noi astăzi?

Ciuma Neagră nu a dispărut complet. Yersinia pestis există și astăzi, iar cazurile umane, deși rare, pot fi tratate cu antibiotice. Studiul modului în care ciuma a evoluat de-a lungul secolelor oferă perspective valoroase pentru înțelegerea bolilor infecțioase care trec de la animale la oameni.

În era COVID-19, cercetătorii au putut urmări răspândirea variantelor de virus cu o precizie remarcabilă. Însă pentru pandemiile istorice, informațiile sunt adesea deficitare. Pe măsură ce noi probe de ADN antic sunt descoperite, oamenii de știință speră să reconstruiască istoria ciumei, legând-o de schimbările climatice, migrații și conflicte din Europa.