Cine are cu adevărat puterea de a vinde casa părinților? Află adevărul

Poate un părinte să vândă casa fără acordul copiilor? Aceasta este întrebarea care îi frământă pe mulți, iar răspunsul te-ar putea surprinde. În România, un proprietar își poate vinde imobilul fără consimțământul copiilor, atâta timp cât aceștia nu sunt coproprietari și nu au alte drepturi asupra proprietății. Avocatul Bogdan Pitigoi a detaliat pentru Digi24.ro excepțiile de la această regulă și circumstanțele în care tranzacția poate fi contestată.

Dreptul de proprietate îi permite unui părinte să dispună liber de bunurile sale. Dacă părinții sunt în viață, copiii nu au drepturi de proprietate asupra bunurilor lor. Chiar dacă locuiesc în casa părinților, ei nu se pot opune vânzării. Însă, la decesul unuia dintre părinți, se deschide succesiunea, iar cota deținută de acesta intră în masa succesiunii, ceea ce complică lucrurile.

În cazul în care casa era bun comun al soților, se stabilește cota fiecăruia, similar cu împărțirea bunurilor în caz de divorț. De exemplu, dacă fiecare deține 50% din imobil, soțul supraviețuitor își păstrează cota proprie și moștenește alături de copii partea defunctului. Așadar, pentru vânzarea întregii case este necesar acordul tuturor coproprietarilor.

Dar când este necesar acordul copiilor pentru vânzarea casei? Acordul devine esențial atunci când copiii au, la rândul lor, un drept de proprietate. Dacă un părinte deține jumătate dintr-o casă, iar cealaltă jumătate îi aparține copilului, fiecare poate dispune liber de partea sa. Totuși, vânzarea întregului imobil presupune consimțământul tuturor coproprietarilor.

Ce se întâmplă când cumpărătorul este unul dintre copii? Părinții pot vinde casa unui singur copil fără a cere acordul celorlalți frați. Totuși, există nuanțe. Dacă se face vânzarea cu rezerva dreptului de uzufruct, legea poate considera că este o donație deghizată. La decesul părintelui, valoarea imobilului va fi inclusă în masa succesiunii, respectând astfel drepturile celorlalți moștenitori.

Diferența dintre o donație deghizată și un contract de întreținere este esențială. Vânzarea-cumpărarea poate fi folosită pentru a ascunde o donație. Un indiciu este lipsa plății efective a prețului. Dacă suma menționată în contract nu a fost achitată, operațiunea poate fi considerată donație deghizată. În astfel de cazuri, ceilalți moștenitori pot solicita instanței să analizeze natura reală a actului.

Pe de altă parte, în cazul unui contract de întreținere, dacă beneficiarul își îndeplinește obligațiile asumate, ceilalți moștenitori nu pot solicita desființarea contractului fără o analiză detaliată a condițiilor de încheiere și executare. Aceste aspecte sunt cruciale în înțelegerea drepturilor de proprietate și succesiune.