Rezistența ucraineană în Kursk: Un Pariu Riscant, Dar Strategic?

Ucraina își desfășoară cele mai bune unități într-o operațiune îndrăzneață și riscantă în regiunea rusă Kursk. În timp ce forțele rusești avansează pe frontul Donetk și amenință o nouă ofensivă în sud, Kievul este hotărât să mențină controlul asupra unei părți a provinciei Kursk, o acțiune descrisă de El Pais ca o demonstrație curajoasă de forță.

Intensitatea luptelor din regiunea Sumi, care servește drept sprijin pentru operațiunea din Kursk, este un contrast izbitor cu situația precară a Ucrainei în Donbas. Aici, în Kursk, numărul trupelor ucrainene depășește cu mult efectivele brigazilor care luptă în sudul Donetkului. Rotările trupelor sunt mai frecvente în Kursk decât pe fronturile cele mai fierbinți din Donbas, demonstrând un efort considerabil de a menține o prezență constantă și eficientă.

Această invazie în Kursk este un pariu personal pentru președintele Zelenski, succesul său influențând profund soarta sa politică și a țării. Este o componentă cheie a planului său de victorie, menit să demonstreze vulnerabilitatea Rusiei și capacitatea Ucrainei de a lovi chiar și pe teritoriul rus. Dar acest plan este pus la grea încercare de victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale americane, noul președinte american pledând pentru o încetare a ajutorului militar acordat Ucrainei și o negociere cu Putin, chiar dacă aceasta ar însemna cedarea unor teritorii.

Rusia a recucerit o parte din teritoriul pierdut în Kursk, însă avansul este modest în comparație cu succesele din Donetk. Zona gri, necontrolată de niciuna dintre părți, rămâne vastă, iar trupele ucrainene își mențin avantajul ofensiv, dovadă fiind avansul recent în satul Novoivanovka, reflectat și în înregistrările video publicate de unitățile militare ucrainene.

Pentru a contracara ofensiva ucraineană, Rusia a desfășurat aproximativ 45.000 de soldați, dintre care jumătate sunt recruți fără experiență. Lipsa de resurse umane și materiale a determinat Kremlinul să se alieze cu Coreea de Nord, desfășurând aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni în Kursk, o mișcare confirmată de Ucraina și de diverși aliați. Primele ciocniri între forțele ucrainene și nord-coreene au avut deja loc, potrivit declarațiilor lui Zelenski. Această alianță este privită de Zelenski ca o dovadă a slăbiciunii militare rusești.

Trupele ucrainene din Kursk sunt formate din elitele armatei, inclusiv Brigada 1, dotată cu tancuri Leopard germane, și Brigada Mecanizată 47, echipată cu tancuri Abrams și vehicule blindate Bradley. Aceste unități desfășoară atacuri frontale în Kursk, spre deosebire de pozițiile defensive din Zaporojie. Cu toate acestea, chiar și cele mai bine echipate unități se confruntă cu provocări: muniția defectuoasă și numărul insuficient de vehicule blindate de transport al infanteriei reprezintă doar câteva dintre obstacole. De asemenea, Zelenski a subliniat că Ucraina a primit doar 10% din ajutorul militar promis de SUA.

Armata rusă deține superioritate aeriană, atacurile aeriene vizând în mod constant rețeaua logistică ucraineană. Un alt dezavantaj pentru Ucraina îl reprezintă lipsa de comunicare, soldații fiind nevoiți să se bazeze pe walkie-talkie-uri, accesul la Starlink fiind blocat pe teritoriul rus. Cu toate acestea, comandamentul ucrainean susține că a găsit soluții alternative.

Prezența celor mai bune unități ucrainene în Kursk a atras critici din partea unor generali ucraineni, precum Dmitri Marcenko și Valerii Zalujnii, care consideră că aceste resurse ar fi mai bine utilizate în apărarea propriu-zisă a Ucrainei. Dar este oare aceasta o risipă de resurse sau o manevră strategică crucială?

Operațiunea din Kursk este o demonstrație îndrăzneață a rezistenței ucrainene, dar și un pariu riscant. Succesul sau eșecul ei va avea implicații majore asupra cursului războiului și asupra viitorului Ucrainei.

Este oare această operațiune un act de disperare sau o mișcare strategică de mare impact? Timpul va spune. Dar curajul și determinarea soldaților ucraineni sunt incontestabile.