Cine trage frâna de mână în Portul Constanța?

Mihai Daraban ne invită să privim Portul Constanța cu alți ochi. Nu vorbim despre un simplu port, ci despre un epicentru economic blocat între promisiuni și interese financiare contrare.

Cine sunt cei care trag frâna de mână? Daraban îi numește fără ezitare: acționarii privați, cu Fondul Proprietatea în frunte. El susține că aceștia prioritizează profitul imediat în detrimentul unei infrastructuri de viitor. „Administratorii nu-și pot mișca degetele în întunericul de pe scara blocului”, punctează el, referindu-se la lipsa reformelor structurale.

Portul Constanța, cel mai mare din Marea Neagră, ar trebui să fie o fântână de inovație și investiții. În schimb, Daraban compară managementul portului cu un administrator de bloc neglijent care face profit fără să-și rezolve problemele de bază. De ce? Pentru că jocul fondurilor private e să împartă dividende, nu să alimenteze logistica națională.

Ce se întâmplă când statul nu ia măsuri? Opozitia la cheltuieli de mentenanță și modernizare transformă portul într-un pion pe tabla de șah a intereselor comerciale.

Daraban atrage atenția asupra pericolului de a ceda acțiunile statului fără discernământ. Suntem pe cale să asistăm la o bătălie între nevoile strategice ale României și apetitul de câștig imediat al investitorilor privați. Iar în jocul ăsta, toată lumea pierde, de la economia națională la ultimul angajat al portului.