![cropped-Untitled-1mc-11[1]](https://24constanta.ro/wp-content/uploads/2024/10/cropped-Untitled-1mc-111.png)
Un strigăt de ajutor se pierde în tăcerea sistemului. Copiii noștri sunt în pericol, dar cine îi aude?
Școli fără psihologi: Sistemul educational din Constanța eșuează în a proteja viitorul copiilor. Lipsa psihologilor școlari nu e doar o statistică, ci o realitate sumbră cu consecințe teribile. Un exemplu șocant? O crimă între minori în Timiș, alimentată de indiferență și semnale de alarmă ignorate: droguri, fumat, familii cu antecedente penale.
Consilierii școlari, acei eroi invizibili, lucrează fără suportul necesar. Profesor-consilierii oferă sprijin pedagogic, nu însă și psihologic, roluri critice lăsate neacoperite de absența psihologilor licențiați. Ministerul Educației recunoaște problema, dar responsabilitatea rămâne împărțită.
La nivelul CJRAE Constanța, doar 123 de consilieri luptă să facă față unei realități care depășește resursele disponibile. Ei ajută, dar nu pot diagnostica sau face psihoterapie. Aici, psihologii ar trebui să intervină, să diagnosticheze și să ajute acolo unde consilierii nu pot.
De ce contează? Violența juvenilă nu mai este un caz izolat. Fiecare copil lăsat pe dinafară e un posibil infractor de mâine. Semnalele sunt clare, dar prea deseori ignorate. Problema devine și mai gravă când școlile care nu au posturi de consilier normat rămân descoperite, elevii fiind consiliați doar prin arondare, o soluție temporară și insuficientă.
Ministerul stabilește posturile anuale, iar procedurile rigide lasă unități întregi de învățământ vulnerabile. Sunt copiii noștri pierduți într-un labirint de reglementări? Soluția propusă de fostul ministru al Educației, Daniel David, vorbește despre o redefinire a rolului psihologului școlar și a relației cu consilierii.
Soluții ignorate: Inspectoratul Școlar Județean Constanța indică faptul că unitățile pot cere consiliere psihopedagogică, însă procesul birocratic lasă elevi în suferință să aștepte.
Violența școlară, bullying-ul și comportamentele de risc pot fi prevenite cu politici educaționale adecvate și cu ajutor specializat. Dar fără o acțiune imediată și decisivă, cine va opri ciclul indiferenței?
