Constanța, orașul litoral românesc, se confruntă cu o realitate dureroasă când vine vorba de mobilitate urbană. Uniunea Europeană ne îndeamnă să ne reducem dependența de mașina personală, promovând transportul public și alternativele eco-friendly. Însă, la Constanța, acestea par vise îndepărtate. Nu pentru că ideea ar fi lipsită de sens, ci pentru că realitatea locală este mult prea complicată.
Transportul public constantențean este o aventură zilnică, dar nu una plăcută. Autobuzele nu respectă orarele, iar aplicațiile mobile devin inutile în fața incertitudinii. Tramvaiele, cândva parte din peisaj, au dispărut fără urmă și nicio promisiune de metrou ușor nu se materializează. În ciuda discuțiilor și proiectelor de hârtie, aceste inițiative rămân doar declarații lipsite de substanță.
În contextul unui oraș extins, cu cartiere dormitor și zone industriale, lipsa unei rețele eficiente de transport public lasă oamenii fără alternative reale. Și, deși se spune că mașinile sufocă orașul, parcările subterane sau supraterane rămân doar în visul altor metropole europene.
Absurdul situației constă în mesajele contradictorii transmise cetățenilor. Oamenii sunt îndemnați să renunțe la mașini fără a li se oferi o soluție practică și viabilă. Se cere eliberarea trotuarelor, dar fără a oferi locuri de parcare decente. Se aspiră la un oraș verde, dar fără a pune bazele unei strategii coerente care să integreze mobilitatea, urbanismul și dezvoltarea reală.
În loc să se creeze o conexiune metropolitană autentică, bazată pe nevoile navetiștilor și ale rezidenților din localități limitrofe precum Năvodari sau Valu lui Traian, Constanța funcționează pe principiul ‘descurcă-te cum poți’. Mașina devine astfel nu un lux, ci o necesitate impusă de lipsurile sistemului.
Când Bruxelles vorbește de mobilitate durabilă, se referă la orașe care asigură soluții viabile înainte de a impune restricții. În Constanța, acest proces este inversat: se implementează restricții fără a oferi soluții tangibile. Taiem benzi, trasăm piste care se înfundă și mutăm borduri, toate acestea fiind decizii care nu vor convinge cetățenii să lase mașinile acasă.
Constanța rămâne blocată între cerințele europene și realitățile sale constrângătoare. Soluția nu constă în comunicate pompoase, ci în investiții reale, în proiecte previzibile și respectarea timpului și nevoilor cetățenilor. Până atunci, Constanța va continua să fie un oraș prins între ce se vrea și ce se poate.