De ce a renunțat România la terminalul de GNL de la Constanța

România a decis să își reconfigureze strategia energetică, renunțând la proiectul terminalului de gaz natural lichefiat (GNL) de la Constanța. Acesta fusese promovat inițial ca o soluție pentru reducerea dependenței energetice, însă situația din teren s-a schimbat rapid.

Inițiativa purta denumirea AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania Interconnector) și implica aducerea gazului din Azerbaidjan, lichefierea lui pe tărmul georgian al Mării Negre și transportarea acestuia peste Marea Neagră către România, unde ar fi fost regazificat și distribuit pe piața europeană.

Apariția zăcămintelor din perimetrul Neptun Deep a oferit României o poziție strategică, trecând de la statutul de importator net la un jucător important pe piața gazelor din Europa. Această descoperire face din proiectul inițial unul lipsit de relevanță, mai ales în condițiile unei distanțe logistice reduse în Marea Neagră.

Eugenia Gusilov, expertă în energie, a subliniat că terminalele de import GNL sunt relevante doar în contextul accesului la oceane vaste, care permit importuri din multiple surse globale, nu pentru trasee limitate la Marea Neagră.

Pe măsură ce producția din Neptun Deep va începe, vulnerabilitățile energetice ale României se vor diminua substanțial. Provocările rămân însă legate de stabilitatea geopolitică regională. Anul 2026 va fi decisiv pentru România în acest context, până la momentul când extracția de gaze din Neptun Deep va deveni efectivă.